Se afișează postările cu eticheta Sistemul social. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sistemul social. Afișați toate postările

luni, 18 martie 2013

Situatiile de imposibilitate ( 2 )



În 72 de ore, CNATDCU trebuia să răspundă la solicitări care necesitau un volum de muncă imens, cu o documentare în arhive imposibil de realizat în termenul oferit. Folosindu-se de acest act de nesupunere, Liviu Pop a decretat dizolvarea Consiliului.*)



Situatiile de imposibilitate **) definite intr-o postare anterioara cu precadere la nivel individual, sunt ilustrate acum pregnant in cazul unei instante academice actuale. Este vorba de conflictul major aparut recent intre reprezentantii CNATDCU (Consiliului de Atestare a Titlurilor Universitare ), respectiv academician Marius Andruh :



Academician Marius Andruh
( Foto : ae-info.org )



si MECTS ( Ministerul Educatiei , Cercetarii, Tineretului si Sportului ) , respectiv ministrul interimar al Educatiei, Liviu Pop :





Ministrul interimar al Educatiei Liviu Pop
( Foto : agerpres )


In acest caz, ministrul Pop s-a folosit de adresa de mai jos ***) pentru a motiva ordinul de modificare a regulamentului de functionare a CNATDCU , afirmand ca acest organism a refuzat sa se supuna cerintelor ministerului si acuzand lipsa de transparenta in desfasurarea activitatii.

Modalitatea folosita era una clasica pentru aducerea indivizilor in situatii de imposibilitate si care functioneaza la fel de eficient si atunci cand este vorba de institutii. In masinaria de frant vointe si constiinte a statutului, metoda folosita fara gres este ceea ce pe vremuri era numit "asasinatul administrativ", acesta fiind aplicat cu precadere pentru hartuirea administrativa a angajatilor indezirabili sau "cu probleme".
Practic au fost "trasate" CNATDCU sarcini multiple si concomitente imposibil de indeplinit in 24 de ore ceea ce a condus pe cale de consecinta la decretarea "insubordonarii"acestui organism si desfiintarea lui . Iata sarcinile :







Modalitatea particulara in care s-a desfasurat acest conflict aduce in memorie tehnici de manipulare, presiune si control social de neinteles pentru o mentalitate occidentala contemporana.

Intreg acest acest arsenal subteran si nerecunoscut oficial , a fost utilizat pe scara larga inainte de 1990 ( sau chiar dupa ) pentru anihilarea sau contrafacerea sau unor decizii administrative de impact si in acelasi timp explica ineficienta de cosmar a birocratiei de stat de la noi .

Ante-datarea sau post-datarea documentelor, "disparitia " inexplicabila a registrului de intari -iesiri", "pierderea" inexplicabila a documentelor si dosarelor importante  sau chiar a unor intregi arhive, difuzarea "inexplicabila"a datelor personale ale unor cetateni din bazele de date oficiale ale companiilor private , ale adminstratiei de stat , ale tribunalelor , sau chiar ale Politiei, au fost relatate in presa si sunt la fel de cunoscute ca si "disparitia" inexplicabila a unor arme din ...depozitele militare (!) .

In cazul de fata avem de-a face cu o premiera in sensul ca tehnici subterane de control social care substituie formalul realului pentru a deforma corespondenta dintre adevar si realitate , sunt folosite pentru prima data la lumina zilei si spre stupefactia Europei ( de fapt a intregii lumi civilizate ! ) :

" A întrerupt şedinţa pentru a discuta cu ei, trăgând de timp în aşteptarea publicării MOf. explică Vlaston: "I-a ţinut de vorbă până la 10.55, când a aflat că a apărut şi apoi a plecat".
După ce ordinul a intrat în vigoare, prin apariţia în Monitor, Liviu Pop a explicat Consiliului că şedinţa lor este ilegală, iar verdictul, nul." ****)

In alta ordine de idei , ceea ce un ziarist a numit acum "politizarea birocratiei' , este o situatie care decurge de fapt " conform manualului ", nefiind nimic altceva decat calchierea in 2012 a unor strategii bolsevice de confiscare a controlului social :

Directiva 14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.
Directiva 15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte.

Practic  asistam acum la cea mai teribila inclestare aparuta dupa 1990 intre vointa academica ( decizia profesionala ) a unei comunitati stiintifice si vointa politica ( decizia administrativa ) aferenta structurilor de putere, intr-o tara in care decizia politica si administrativa a prevalat aproape intotdeauna asupra deciziei stiintifice si profesionale . Modul in care va fi transat acest conflict va transmite un semnal foarte puternic in intreaga societate , cu atat mai mult cu cat exista riscul imens ca si acest conflict sa mascheze un altul de profunzime care tine de confiscarea statului de drept .






Situatiile de imposibilitate ( 1)


SITUATIILE DE IMPOSIBILITATE

"Se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa caute in fiecare zi lemne, sare, ulei...( Panciatantra).



Ce sunt situatiile de imposibilitate?

Sunt situatiile in care o persoana , un grup sau o instanta*) nu poate gandi, intelege,  si actiona eficient sau nu se poate apara in raport cu o solicitare externa sau interna .




Pattern-ul general al situatiilor de imposibilitate

Dintr-o  perspectiva externa , structura fundamentala care intr-o forma sau alta sta la baza oricarei situatii de imposibilitate este sistemul de n ecuatii cu m necunoscute despre care orice elev de liceu stie ca de fapt nu are solutii  **). 

Din perspectiva persoanei si/sau institutiei adusa in aceasta situatie , cea mai concisa definire  a situatiei de imposibilitatea este o competitie atipica in care persoana si/sau institutia sunt constranse sa treaca o stacheta ridicata din start peste posibilitatile  lor reale .

La nivel social situatiile de imposibilitate se definesc prin dinamitarea coerentei sociale  si pierderea reperelor. Dezagregarea  memoriei sociale , compromiterea sau distrugerea arhivelor ,  imposibilitatea utilizarii eficiente a bazelor de date  sau chiar manipularea lor , decurg in mod necesar .

In sfarsit,  ambiguitatea, nestructurarea si  incertitudinea  devin corolarul inevitabil al  tuturor situatiilor de imposibilitate care alcatuiesc ad-hoc un fel de o scriere negativa ( in oglinda ) a  oglinda a celebrului " Tratat despre lucrul bine facut " al lui Tadeus Kotarbinski. 



**) Cea mai recenta recunoastere sociala a existentei acestor situatii apartine ministrului Vladescu care cu ceva timp in urma a definit sistemul economic de la noi drept ..." un sistem de x ecuatii cu y necunoscute ".



Exemple
  • o persoana nu-si poate atinge obiectivele sau interesele;
  • ...nu-si poate exercita abilitatile sau competentele ;
  • ...nu-si poate indeplini obligatiile si responsabilitatile sociale ;
  • unei persoane ii sunt incalcate drepturile legale, etc.



Cum apar ?

Situatiile de imposibilitate apar :  
  • prin manifestarea (spontana sau nu) a decalajului existent intre diverse planuri ale realitatii si utilizarea lui intentionata ( cf : Fig. 2 - Generarea situatiilor de imposibilitate ) :

Fig. 2 - Generarea situatiilor de imposibilitate
  • prin decalajul provocat intre conditiile obiective existente ( conditii, agenti, mijloace ) si fixarea unor sarcini nerealiste in care exista conditii prielnice dar nu exista agenti si mijloace, exista agenti dar nu exista conditii si mijloace , etc.
  • prin decalajul intentionat intre sarcinile fixate si posibilitatile agentului
  • prin inexistenta feed-back-ului
  • prin incalcarea legilor, normelor si regulilor si aparitia exceptiei
  • prin cresterea controlului social si a dependentelor sociale
  • prin abordarea birocratica a problemelor sociale
  • prin suprasolicitare sau subsolicitare fizica, psihica, intelectuala sau informationala
  • prin aducerea persoanei in stare de conflict extern ( principii si /sau valori sociale ) sau conflict intern indus ( principii si/sau valori individuale )
  • prin solicitari multiple, concomitente sau incompatibile


Unde apar ?

Situatiile de imposibilitate pot apare in orice domeniu al vietii sociale si profesionale ( civile sau militare ) prin provocarea, manifestarea si stimularea decalajului intre planurile realitatii si incalcarea tacita vizibila sau nu a normelor si regulilor sociale si profesionale.

Caracteristica lor principala este aceea ca toate stau sub un "complot al tacerii" nefiind niciodata recunoscute in mod oficial si mascate sub forma sarcinilor si obiectivelor curente.
In viata civila cel mai banal exemplu era/este invatamantul unde se stia inca inainte de 1989 ( a fost publicat un articol pe aceasta tema in "Revista de pedagogie"de atunci ) ca sarcinile unui profesor erau date in mod intentionat si in asa fel incat indeplinirea lor completa sa nu poata fi niciodata realizata la nivelul unei zile de munca , unei saptamani de munca , luni sau an , astfel incat sa ramana in permanenta sarcini neefectuate , acesta sa fie permanent in culpa si cu sabia lui Damocles deasupra capului , sabie care putea sa cada arbitrar .

Un alt exemplu clasic era/este cel al soferilor amatori care oricat ar fi incercat sa fie onesti si sa respecte regulile , in fata Politiei Rutiere erau oricand in culpa pentru ca si atunci cand nu exista nici un motiv obiectiv pentru amenda acesta putea fi oricand inventat si decretat de catre organul care trebuia sa-si indeplineasca planul la amenzi/incasari ( si/sau spaga ).

La nivelul administratiei de stat situatiile de imposibilitate sunt create in mod curent prin contradictia in termeni dintre ordinele sacre ale sefilor ( "sfintii din institutiile publice"cum inspirat i-a denumit o ziarista ) si normele deontologice si profesionale curente . In acest caz , sarcinile sunt subsumate ab initio acestei ierarhii de tip intern , confidential si feudal, nerecunoscuta oficial, care genereaza principiul absurdului social in care functia bate gradul, acesta bate logica si logica bate subalternul care intre logica profesiei si supravietuirea individuala demonstreaza un remarcabil instinct de conservare sociala ca in acest dialog urmuzian :
"- Cand trebuie sa fie gata situatia aceasta, sefu`?
- Ieri !
- Da, sa traiti ! "
In sfarsit, situatiile de imposibilitate sunt cel mai bine ilustrate in cazul armatei ( si inchisorilor) unde regulamentele interne si instructia recrutilor ( respectiv pedepsirea detinuitilor ) de exemplu nu prevad oficial sau chiar interzic in mod expres situatiile de imposibilitate si sarcinile absurde , dar aceasta nu inseamna ca in mod discret si cu acordul tacit al comandantilor nu erau folosite din plin.




Ce consecinte au?

Pot conduce in unele cazuri la cadere psihica, dar in cele mai multe cazuri conduc la:
  • ineficienta individuala si sociala
  • uzura psihica si nervoasa, imbatranire prematura la nivel individual si social
  • cresterea tensiunilor la nivel de individ si intre indivizi
  • accentuarea tensiunii dintre cetateni si reprezentantii statului si/sau autoritati.


Care este scopul lor ?

In esenta situatiile de imposibilitate nu urmaresc niciodata eficienta actiunii si dezvoltarea potentialului individual , de grup sau social , ci exact opusul lor :
  • controlul actiunii si comportamentului persoanelor/institutiilor
  • represiunea


Exemple

Exemplele care urmeaza sunt fie situatii generale fie cazuri punctuale. Pentru concizie au fost folosite urmatoarele notatii temporale: T (inainte de 1990); P (dupa 1990); TP (ambele perioade).

1 (TP). In armata, regulamentul militar este in asa fel facut incat soldatul este in culpa in fiecare moment in unele cazuri poate fi pasibil chiar de pedeapsa cu inchisoarea. Norocul soldatului este ca daca exista "bunavointa" regulamentul nu se aplica in orice moment... Acest model porneste de la prezumtia de vinovatie si se pare ca sta si la baza noului Cod al Muncii, noului Cod Penal si noului Cod Rutier.

2 (TP). Aplicarea aceleiasi legi la toti cetatenii..., dar in mod diferit!

3 (TP). Toate serviciile publice si institutiile statului sunt de regula deschise exact intre orele in care persoana care are nevoie de ele se afla la munca.

4 (TP). Publicarea unei legi fara norme de aplicare, dar cu toate ca acestea nu au fost publicate, legea trebuie aplicata.

5 (TP). Situatiile in care angajatilor unei institutii sau firme nu li se spune ce trebuie sa faca (obiective, fisa postului), dar dupa aceea sunt pedepsiti tocmai pentru ca nu au facut ceea ce de fapt nu li s-a spus.

6 (TP). Situatia in care o sarcina de serviciu sau (ne)executarea ei incalca norme legale, sociale, morale, etc.

7 (TP). In cazul bolilor foarte grave, cu tratamente foarte scumpe, nu toti bolnavii dispun de resursele financiare necesare ...

8 (P) . Bolnavii cronici (ex. cancer) sunt obligati sa se prezinte PERIODIC la comisiile medicale...

9 (TP) . Angajarea unui absolvent cu studii medii pe un post cu studii superioare si invers.

10 (T). Un absolvent de Politehnica era repartizat in productie si intre 2-5 ani executa munca unui functionar cu studii medii ; un absolvent de universitate era repartizat in Delta Dunarii sau pe muntele Gaina.

11 (P). Situatia unui absolvent de drept care nu-si poate exercita profesia (ex: notar) daca nu poate plati o taxa uriasa (10.000-30.000 S) pentru practica.

12 (T). Intr-un birou cu patru ingineri a fost adus mobilier nou, dar seful a comandat intentionat numai trei birouri...

13 (T). La Facultatea de Arhitectura din Bucuresti ( prin anii `80 ) s-a decis brusc ca absolventii vor deveni arhitecti daca vor termina patru ani, sau conductori arhitecti daca vor termina numai trei ani . Consecinta: la examenele studentilor din anul trei au fost cazuri cand la camin, in noaptea dinaintea examenului, unii au dat foc proiectelor colegilor ca sa scape de concurenta...

14 (P). Castigarea dreptatii in instanta, ...dar numai pe hartie cum este in cazul proprietarilor care nu-si pot lua in posesie casele recuperate prin proces , sau in cazul celor care dau in judecata statul , castiga in instanta dar nu-si pot recupera banii de la stat. 

15 (P). Imposibilitatea efectiva a cumpararii in timpul vietii reale a unei locuinte personale numai din salariul mediu pe economie (sau chiar din doua salarii medii ...).

Sergiu SIMION
                                                                                                                                          21 mai 2003

Articol aparut initial intr-o forma prescurtata in ziarul Ziua ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2003-05-21&id=118097&kword=Sergiu+Simion ) sub titlul " Consecintele lipsei de feed-back la nivel individual si social " :





In prezent, arhiva electronica a ziarului Ziua ( ca de altfel a foarte multor ziare... ) nu mai este disponibila .


Note

Situatiile de imposibilitate le consider definitorii pentru tot ceea ce au trait romanii in comunism si post-comunism, pot fi intalnite practic in toate domeniile si exact acolo unde poate nu ne-am astepta. Mai jos este sunt trecute toate postarile  care se refera la aceasta tema direct sau indirect (http://sergiusimion.blogspot.ro/#uds-search-results :

Jan 18, 2008
SITUATIILE DE IMPOSIBILITATE. "Se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa caute in fiecare zi lemne, sare, ulei..." (Panciatantra). Ce sunt situatiile de imposibilitate?

Apr 22, 2007
Psihologie si politica. Psihologia psihologilor. Paranoia Paradise Psihoza suspiciunii. Serile de la Padina Sadismul social. Santierul numit Romania Scrisori din Rovinari Scurta cronologie. Sinteze Situatiile de imposibilitate ...

Sep 08, 2011
care ar fi trebuit sa faca totul ca sa-l sprijine, dar care in mod intentionat l-au adus intentionat in situatii de imposibilitate *) si au facut totul ca sa-l distruga. De unde si concluzia ca tot raul este bine si pentru pentru cel in cauza ...

Sep 05, 2010
... banii si nervii cetatenilor prin aplicarea principiului ubicuitatii ( cetateanul trebuie sa fie la munca dar institutiile de stat sunt deschise de regula numai cand el este la slujba ) si generarea situatiilor de imposibilitate ( trebuie ...
Dec 19, 2011In sfarsit , o alta explicatie a imposibilei coagulari a oamenilor de calitate este starea de parabioza generalizata in care se afla societatea romaneasca ( situatiile de imposibilitate in care sunt adusi mereu cetatenii ei, lipsa ...

Dec 26, 2007
Dar cel mai eficient mijloc de control este generarea permanenta si masiva a situatiilor de imposibilitate ( Figura 2 ) pentru cetatean si actorii sociali in general prin mentinerea permanenta a decalajului , clivajului si fracturii ...

Feb 05, 2011
Nici nu poate fi altfel atunci când incertitudinea politică , economica , sociala , psihologica si morala generala , denunta pe toate caile nesiguranţa individuală a cetăţeanului adus permanent în situaţii de imposibilitate şi ...

Jul 30, 2009
Cu atat mai mult studentii care , prin definitie, sunt dependenti de autoritatea profesionala din universitati se afla in situatii de imposibilitate in privinta exprimarii libere a opiniilor. In aceste conditii, prioritara nu este asumarea ...
Jan 18, 2008
Situatia scolii si a elevilor (in special a celor de la liceu) s-a schimbat complet in raport cu cea existenta inainte de 1990. Au aparut probleme de neimaginat in urma cu 13 ani (droguri, secte, agresivitate, sinucideri etc.).

Aug 09, 2011
In lipsa unei utopice si imposibile solidaritati de grup , comunitare, si a solidaritatii sociale ( nu mai conteaza aici cauzele acestei situatii ), nici o initiativa individuala nu mai poate schimba cursul istoriei. Sa analizam in graficul ...

Jan 10, 2010
“Din punct de vedere legal (s.n.), foarte multe companii , pentru a-si acoperi aceste situatii , includ in fisa postului sectiunea “alte activitati pentru indeplinirea sarcinilor curente” “Atitudinea corecta este sa ... Imi pare rau ca nu am putut coresponda mai des dar dupa cum banuiti cam toti suferim de lipsa de timp iar tendinta generala este ca cetatenii onesti sa fie adusi in situatiii de imposibilitate, pentru ca restul sa o duca din ce in ce mai bine. Totul se plateste, nu ?

Jan 20, 2008
Cu toate acestea ele pot fi utile - ca in situatia de fata - pentru studiul de caz asupra unei mentalitati pe care multi o credeau depasita. p.s.: cred ca este normal si corect sa precizez ca imi asum raspunderea numai pentru ceea ...
Sep 29, 2009
Imi doresc lucruri de minim bun simt, care in situatia actuala par imposibile ... Posibilitatea de a face cunoscuta situatia psihologiei romanesti la forurile internationale de specialitate si la Consiliul Europei... In sfarsit, crearea ...

May 10, 2008
Sentimentul acut al cetateanului ordinar ca se afla prea frecvent in situatii de imposibilitate are o baza reala , dar aceasta constatare nu-l ajuta cu nimic. Nu traim in rai , si in consens cu logica sociala inca in uz , nu exista nici ...

Apr 22, 2007
Santajul emotional si explozia de vulgaritate de pe ecranele TV , circul si bestiarul din spatiul politic, talk-show–rile in care marii politicieni si analisti politici dezbat situatia tarii si soarta cetatenilor asezati in jurul unei mese si cu spatele la ..... Una dintre principalele strategii de dominare totala ale regimului comunist a fost fragmentarea societatii prin prezenta neîncrederii la toate nivelurile ei, ceea ce face imposibila organizarea sociala spontana (afectând societatea ...

Jun 18, 2009
Tanara sustine ca se afla in imposibilitatea de a-si exercita functia de asistent la Catedra de Biologie Genetica a Facultatii de Stomatologie a UMF "Carol Davila" si, implicit, de a preda din cauza unei impoliteti pe care sefa sa de catedra, Emilia Severin, considera ca Florina ar fi comis-o fata de ea. Tanara are un doctorat in ... Profesoara Severin nu a dorit sa comenteze declaratiile si situatia Florinei, spunand ca aceasta trebuie sa isi probeze acuzatiile in fata instantei.
http://sergiusimion.blogspot.com/

sâmbătă, 16 martie 2013

Parabioza. Starea unei natiuni



“ Se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa se gandeasca necontenit la unt, sare, ulei, orez, imbracaminte si lemne
PANCIATANTRA


Situatia in care se afla Romania acum este intr-un fel asemanatoare cu cea a Japoniei din 1945. Atunci, dupa ultimatumul dat de americani, la nivelul puterii politice nu s-a luat nici o decizie. Asa s-a ajuns in situatia absurda in care o tara intreaga nu mai stia daca se afla in stare de pace sau de razboi. Intr-o situatie asemanatoare ne aflam noi in prezent. Nu stim ce facem si nici in ce directie ne indreptam. E ca si cum comenzile istoriei ar fi fost inversate . Semnalizam la dreapta si o luam la stanga sau invers. Despre aceasta stare de lucruri istoria va consemna probabil ceva de felul urmator : “ Este meritul poporului roman ca in acea perioada (…) a renuntat sa mai gandeasca pentru ca altfel cu siguranta nu ar mai fi stiut ce sa gandeasca”.

La noi, decalajul intre starea de drept si starea de fapt este atat de evident incat a fost semnalat si de occidentali : “ in Romania exista un decalaj intre tara legala si tara reala “. Aceasta discrepanta exista si inainte de 1989 intre lumea formala ( decretata, licita, permisa ) si lumea reala . Dar atunci s-a incercat aglutinarea lor intr-una singura conform tezei comuniste : “ cea ce este formal este real “ . Restul a fost tacere. In vremurile noastre lucrurile au mai evoluat : starea formala si starea reala au acelasi drept de existenta si coabiteaza in mod exemplar. La randul lui individul are dreptul si posibilitatea sa opteze pentru oricare din ele sau chiar pentru ambele . Dar oricare ar fi optiunea lui el intra in conflict de principii fie cu realitatea , fie cu autoritatea fie cu sine insusi . De aceea traitorul in aceasta tara este asemenea lui Arhimede . El cauta cu disperare un punct de sprijin dar acest punct de sprijin nu exista . De ce ?

Cheia explicatiei o gasim in revolutia atipica de la noi. Ea s-a derulat in spatiul fizic, pe ecranele televizoarelor dar nu si in spatiul politic. Ceea ce s-a intamplat in spatiul politic este de cu totul alta natura . Acolo a avut loc o transformare topologica prin care interiorul ( problemele ascunse si negate timp de 45 de ani ) au luat locul exteriorului (comunismul ) si invers. Trebuie sa recunoastem ca rezultatul este o performanta uluitoare. Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ). 
De aici urmarile.

In Romania realitatea a depasit imaginatia si cuvintele devin neputincioase. Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. Exista totusi o diferenta esentiala. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Unde vom ajunge, ramane de vazut. Cert este faptul ca si de aceasta data societatea este pusa in paranteze deoarece exista dubii cu privire la adevarata ei natura.

Aceasta este problema. Criza societatii romanesti este in primul rand o criza de identitate. Ea nu poate fi depasita prin declaratii formale pentru ca ea este legata de perceptia sociala ( de ceea ce simt oamenii ) . Putem declara la infinit ca mergem “ la dreapta “. Daca oamenii simt ca mergem “la stanga” nu mai este nimic de facut ( la limita oamenii cred ce au chef nu ceea ce li se spune sa creada). Situatia este cu totul noua. Daca societatea nu este definita sau nu se autodefineste, nu pot fi definite nici componentele ei si nici modul in care acestea interactioneaza. Altfel spus exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ. Daca exista dubii cu privire la adevarata natura a societatii noastre, atunci si asupra indivizilor persista aceleasi semne de intrebare. Spatiul politic este cel mai bun exemplu. In cadrul lui, identitatea indivizilor se stabileste la intamplare, “se imprumuta” sau pur si simplu nu exista ( “ Spuneti-ne cine suntem noi. Nu mai stim cine suntem” exclama un student in 1990 ) .

Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ceva “ se ascunde “altceva”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “pseudo”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice. Dar, din pacate , dupa opinia autorizata a unui fost prim-ministru realitatea romaneasca are tocmai acest atribut ( “ In Romania, acum , este posibil orice “ ).

 O asemenea lume devine un cosmar in planul realitatii. Ea genereaza un univers politic, social, moral fara categorii.Pentru a-l descrie sa ne imaginam un bazar oriental in care obiectele sunt aruncate dupa legile hazardului. Despre aceste obiecte nu stim daca sunt autentice sau false si nu le cunoastem pretul sau valoarea. Gruparea lor se face dupa criterii de circumstanta cum ar fi de exemplu culoarea aparenta. Dar, si aici intervine magia, culoarea se poate schimba brusc (rosul trece in verde sau invers ) si obiectul sau obiectele pot trece in categoria opusa. Totul curge, gliseaza, se transforma. Din aceasta perspectiva teoretica , societatea romaneasca este inclasabila. Dar la nivelul perceptiei individuale lucrurile stau cu totul altfel. Individul simte ( si pentru asa ceva mintea sau instinctul sunt suficiente ) ca tot acest vartej aiuritor care ii defileaza prin fata ochilor are ceva fals : este ca o furtuna intr-un pahar cu apa. Si are dreptate.

Societatea romaneasca actuala are un caracter ermetic. Simplu spus, ea seamana cu aisberg. In cazul lui, cea ce se vede este inselator si prea putin important. Esentialul se afla sub apa. La suprafata, valurile se sparg cu zgomot de valurile lui dar centrul ramane inghetat si compact. Aisbergul nostru pluteste aparent la intamplare. In realitate el este ghidat de curentii de adancime care ii pot schimba brusc directia. Aceasta “dubla-realitate “ si mai ales raportul dintre planurile ei poate explica de ce la noi totul functioneaza “altfel’ , dupa o logica inversa , sau nu functioneaza de loc. In acelasi timp ea genereaza deopotriva sindromul interpretativ si suspiciunea generala care devin reguli in acest tip de societate. Prin logica ei interna ea nu poate functiona fara angrenajul secretului. Din cauza lui oamenii tot timpul nu inteleg cate ceva si atunci fabrica la infinit scenarii. Si observa cu uimire ca toate acestea se potrivesc realitatii in care traiesc dar cu toate acestea ei nu inteleg aproape nimic. Se intampla asa pentru ca ei cauta un sens acolo unde din perspectiva exterioara nu exista. Este ca intr-un joc de “puzzle”. Fragmentele disparate se potrivesc dar imaginea initiala nu apare pentru ca o parte din piesele initiale au fost sustrase din start prin angrenajul amintit anterior. Care este perceptia acestei lumi la nivel de individ ?

In primul rand el traieste o stare de nesiguranta generala. Dupa somnolenta anterioara el a trecut in extrema opusa care inseamna alerta permanenta, anxietate si sentimentul iminentei. Este normal sa fie asa deoarece a facut un salt brusc de la o lume care garanta un viitor batut in cuie la o lume care nu mai garanteaza nimic. Pe de alta parte, dupa vidul psihic generat de lumea incremenita a dictaturii el a fost supus unei agresiuni informationale fara precedent. Pentru a-i face fata si pentru a intelege lumea in care a fost aruncat el a depus pe toate planurile un efort imens. Dar ceea ce i s-a prezentat drept schimbare a fost perceput din instinct ca ceva negativ. Si pe drept cuvant. Nu trebuie sa uitam ca omul s-a desprins dintr-o lume in care a fost victima ( “toti am suferit “ ) dar a avut si sansa de a fi si calau si a intrat intr-o alta in care are senzatia ca va fi numai victima. Si va fi. Indiferent de ce i s-ar putea spune , toate se vor sparge in capul lui. Dar tragedia poate fi alta. Obosit de lumea in care a fost ( “nu mai cred in nimeni si in nimic” ; “n-am incredere nici in mine “ ) si strivit de lumea in care traieste el poate renunta la posibilitatea de a actiona eficient in cadrul ei. Rezultatul ar fi adoptarea strategiei non-actiunii in plan psihic si social( “asta e “ ; “nu e treaba mea..“ ; “nu ma intereseaza” ) .
Pe de alta parte, o societate este dependenta de indivizii care o compun si fara participarea lor ea nu-si poate realiza obiectivele. Pana acum , aceasta participare a fost inteleasa intr-un mod primitiv. Regula de fier a fost “trebuie” si nu conta nici “cum” si nici “de ce”. Indivizii ocupau doar un loc in spatiul fizic . In rest, erau cel mult niste cifre intr-o statistica.


Acest “ asasinat administrativ” (echivalent cu anihilarea individualitatii ) a fost insotit de calcarea in picioare , in mod sistematic , a doua atribute fundamentale ale omului si cetatii respectiv morala si afectivitatea. Sa nu ne amagim. Comunismul a pus in locul lor altceva sau mai bine zis a functionat practic fara ele. In conditiile prezente , de aceste atribute depinde functionarea ansamblului social. Dar ansamblul social nu functioneaza. La suprafata este evident blocajul economic dar in profunzime se instaureaza treptat un blocaj psihosocial de care se vorbeste foarte putin. Cert este ca totul merge prost si pe toate planurile ceea ce inseamna ca natiunea se scufunda incetul cu incetul in parabioza. In aceasta stare, la nivel de indivizi, desi fiecare in parte se poate comporta normal toti la un loc ne comportam anormal. Toata lumea vorbeste dar nimeni nu asculta ce spune celalalt. Este sindromul Babel. La nivelul societatii aceasta echivaleaza cu lipsa autoreglarii si consecintele sunt evidente.

Romania este un suflet care isi cauta trupul. Acesta exista dar partile lui nu interactioneaza corect. Ca atare, organismul social este o colectie de monade. Fiecare traieste in legea ei si intr-un exil impus de celelalte cu care nu comunica. In aceasta lume exilata, puterea este surghiunita in cercul ei stramt, ziaristii in universul lor de hartie iar pentru majoritatea oamenilor nu mai ramane decat cenusiul inchis al universului lor domestic. In acest univers, la fel ca inainte, ei primesc suficient ca sa nu moara si destul ca sa nu traiasca . Pentru a-i face fata ei nu au alta sansa decat conformismul de automat ( “am muncit ca niste boi, servici-casa, servici-casa “ spunea un anonim in 1989). Dar in acest caz urmarile sunt apatia, resemnarea, depresia. La nivel general ele inseamna pierderi numai atat cat poate produce unei tari scaderea moralului locuitorilor ei.

In tara noastra trista si plina de umor nu stim ce e mai bine sa facem : sa plangem sau sa radem. Argumentele pro si contra sunt in raport de paritate. Singura concluzie este ca atat pentru actori cat si pentru spectatori , spectacolul acestei lumi este fascinant. Este lumea noastra. Alta nu avem. Quo vadis, Domine… ?


Sergiu SIMION



Publicat in :

Alternativa , Canada - noiembrie 2005
http://www.alternativaonline.ca/Opinii0511.html


Grupul Independent pentru Democratie
http://www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=2214

http://sergiusimion.blogspot.ro/2012/07/parabioza-starea-unei-natiuni.html